Adenomul de prostată (Hiperplazia benignă de prostată): Ce este și ce complicații poate cauza

‍Ce este adenomul de prostată?

Adenomul de prostată, cunoscut în termeni medicali drept hiperplazia benignă de prostată (HBP), este o afecțiune foarte frecventă la bărbații cu vârsta peste 50 de ani. Această boală se caracterizează prin creșterea benignă (non-canceroasă) a țesutului prostatic, care poate duce la probleme în urinarea normală.

Prostata este o glandă de mărimea unei nuci, situată sub vezica urinară și înconjoară uretra (canalul prin care iese urina din organism). Când prostata crește în volum, ea poate comprima uretra și poate îngreuna golirea vezicii urinare.

Cât de frecventă este această afecțiune?

Conform studiilor publicate în reviste medicale de prestigiu, hiperplazia benignă de prostată afectează aproximativ 50% dintre bărbații cu vârsta între 51-60 de ani și peste 90% dintre cei cu vârsta peste 80 de ani. Este important de menționat că nu toți bărbații cu HBP dezvoltă simptome care necesită tratament.

Simptomele adenomului de prostată

Ghidurile Asociației Europene de Urologie (EAU) clasifică simptomele HBP în două categorii principale:

Simptome de golire (obstructive):

• Jet urinar slab sau întrerupt
• Dificultate în inițierea urinării
• Necesitatea de a face efort pentru a urina
• Senzația de golire incompletă a vezicii

Simptome de umplere (iritative):

• Urinări frecvente în timpul zilei (polakiurie)
• Treziți noaptea pentru a urina (nicturia)
• Urgență urinară (nevoia imperioasă de a urina)
• Incontinență urinară de urgență

Complicațiile adenomului de prostată

Deși hiperplazia benignă de prostată este o afecțiune benignă, netratată sau tratată inadecvat poate duce la complicații serioase:

1. Retenția acută de urină

Aceasta reprezintă imposibilitatea completă și bruscă de a urina, fiind o urgență medicală. Studii publicate în Journal of Urology arată că aproximativ 10% dintre bărbații cu HBP moderată până la severă vor dezvolta cel puțin un episod de retenție acută de urină în decurs de 5 ani. Această complicație necesită cateterizare urinară de urgență.

2. Infecții urinare recurente

Golirea incompletă a vezicii urinare creează un mediu favorabil dezvoltării bacteriilor. Conform cercetărilor publicate în European Urology, bărbații cu HBP au un risc semnificativ crescut de a dezvolta infecții ale tractului urinar, care pot evolua către infecții renale (pielonefrite) dacă nu sunt tratate corespunzător.

3. Calculii vezicali

Urina reziduală din vezica urinară poate duce la formarea de pietre (calculi) vezicali. Studiile arată că aproximativ 5-10% dintre pacienții cu HBP dezvoltă calculi vezicali, care pot cauza durere, sângerări în urină și pot agrava simptomele urinare.

4. Deteriorarea funcției renale

Obstrucția cronică a căilor urinare poate duce la acumularea de presiune în rinichi (hidronefroza) și deteriorarea progresivă a funcției renale. Cercetări publicate în BJU International demonstrează că HBP netratată poate cauza insuficiență renală cronică în cazuri severe, deși această complicație este relativ rară în prezent datorită diagnosticării și tratamentului precoce.

5. Hematuria (sânge în urină)

Prostata mărită are o vascularizație abundentă și poate sângera, ducând la apariția sângelui în urină. Deși de obicei este benignă și se rezolvă spontan, hematuria macro (vizibilă cu ochiul liber) necesită întotdeauna evaluare medicală pentru a exclude alte cauze mai grave.

6. Leziuni ale vezicii urinare

Obstrucția cronică poate cauza îngroșarea peretelui vezical (hipertrofia mușchiului detrusor), formarea de diverticuli vezicali (proeminențe ale peretelui vezical) și, în final, poate duce la o vezică hiporeactivă care nu se mai poate contracta eficient.

Când trebuie să consultați medicul?

Ghidurile internaționale recomandă consultarea medicului urolog în următoarele situații:

• Simptome urinare care vă afectează calitatea vieții
• Imposibilitatea de a urina sau dificultate severă
• Sânge în urină
• Dureri în zona pelviană sau la urinare
• Infecții urinare frecvente
• Scăderea cantității de urină eliminată

Diagnosticul și tratamentul

Diagnosticul HBP implică o evaluare completă care poate include: examinare fizică (inclusiv tușeu rectal), analize de sânge (PSA - antigen specific prostatic), analize de urină, chestionar pentru evaluarea simptomelor (IPSS - International Prostate Symptom Score), ecografie și alte investigații specializate.

Tratamentul variază în funcție de severitatea simptomelor și poate include:

• Supravegherea activă pentru cazurile ușoare
• Tratament medicamentos (alfa-blocante, inhibitori de 5-alfa-reductază, sau combinații)
• Intervenții chirurgicale (TURP - rezecția transuretrală de prostată, sau tehnici mai noi precum laser-ul)

Concluzie

Adenomul de prostată este o afecțiune benignă foarte frecventă, dar care poate avea complicații semnificative dacă este neglijată. Diagnosticarea și tratamentul precoce pot preveni apariția acestor complicații și pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții. Dacă prezentați simptome urinare, nu ezitați să consultați un medic urolog pentru o evaluare completă.

‍