Incontinenta urinara dupa extirparea prostatei pentru cancer…o problema care poate fi rezolvata?

Una dintre cele mai frecvente întrebări după operația de prostatectomie radicala este:

„Voi mai putea controla urinarea normal după operație?”

Această întrebare e complet justificată. Incontinența urinară post-prostatectomie este o problemă reală, dar și una tratabilă, iar vestea bună este că majoritatea pacienților își recuperează controlul urinar în timp.

De ce apare incontinența urinară după extirparea prostatei?

Prostatectomia radicală — îndepărtarea completă a prostatei în scop curativ — este o intervenție eficientă pentru cancerul de prostată localizat. Totuși, în timpul acestei operații, anatomia pelvină se modifică substanțial:

• Uretra este secționată și reconectată direct la vezică.
  
  
• Sfincterul urinar intern (care se află în prostată) este îndepărtat.
  
  
• Se păstrează doar sfincterul extern, care devine responsabil singur pentru continență.
  
  

Această schimbare duce la o slăbire temporară a controlului urinar, iar în unele cazuri, simptomele pot persista mai mult decât ne dorim.

Conform ghidurilor europene și americane 2024, incontinența urinară este o complicație previzibilă și temporară în cele mai multe cazuri. Se estimează că:

• La 3 luni post-operator, între 30–86% dintre pacienți au încă episoade de pierderi urinare.
  
  
• La 6 luni, rata scade la 53–94%.
  
  
• Iar la 12 luni, între 68–97% dintre pacienți își recapătă continența (conform ghidurilor europene si americane de urologie, 2024).
  
  

Ce influențează șansele de recuperare?

Recuperarea nu este la fel pentru toată lumea. Studiile arată că mai mulți factori influențează prognosticul:

Factori pozitivi:

• Vârsta tânără
  
  
• Prostată de dimensiuni mici
  
  
• Uretra membranoasă lungă (măsurabilă prin RMN)
  
  
• Păstrarea bilaterală a fasciculelor neurovasculare
  
  
• Experiența chirurgului
  
  

Factori de risc:

• Vârsta înaintată
  
  
• Istoric de radioterapie
  
  
• Prostată mare
  
  
• Indice de masă corporală crescut
  
  

Conform ghidurilor europene si americane de urologie, acești factori trebuie evaluați preoperator pentru a oferi pacienților o estimare realistă a recuperării.

Ce puteti face pentru a va ajuta corpul?

1. Exercițiile planșeului pelvin (Kegel)

Primul și cel mai important pas este antrenamentul mușchilor pelvini, început cât mai devreme. Ghidurile americane si europene de urologie recomandă cu tărie includerea acestora în planul postoperator.

Un studiu randomizat a arătat că pacienții care au urmat exerciții ghidate au avut:

• 88% rată de continență la 3 luni vs 56% în grupul control.
  
  
• O reducere cu 55% a episoadelor de incontinență (comparativ cu 24% în grupul netratat).
  
  

Este esențial ca aceste exerciții să fie efectuate corect, de preferat sub ghidarea unui fizioterapeut specializat în reabilitare urologică.

Tratamentul medicamentos

Pentru pacienții cu incontinență de urgență sau componentă mixtă, ghidurile recomandă:

• Solifenacină – a arătat eficiență mai mare decât placebo (29% vs 21% continență).
  
  
• Duloxetină – investigată pentru incontinența de stres, dar cu dovezi încă limitate.
  
  

Aceste medicamente pot ajuta, dar nu sunt o soluție universală. Evaluarea tipului de incontinență este esențială.

Când e nevoie de investigații suplimentare?

În cazurile persistente, evaluarea urodinamică devine utilă. Conform ghidurilor europene si americane de urologie:

• Aproximativ 40% dintre pacienți au incontinență de stres pură.
  
  
• Restul de 60% prezintă disfuncții vezicale (ex. vezică hiperactivă).
  
  

Investigațiile pot include:

• Cistoscopie
  
  
• Anamneză detaliată
  
  
• Examen fizic
  
  
• Teste urodinamice
  
  

Tratamentul chirurgical – când este indicat?

Conform ghidurilor americane si europene de urologie din 2024, intervențiile chirurgicale se iau în considerare:

• După 6 luni, dacă terapia conservatoare nu a fost eficientă.
  
  
• După 12 luni, dacă incontinența persistă și afectează semnificativ calitatea vieții.
  
  

 Opțiuni chirurgicale:

1. Sfincterul urinar artificial
   
   
   
   • Rată de succes: 59–90% ating 0–1 absorbant/zi.
     
     
   • Rată de satisfacție: 87–96% dintre pacienți.
     
     
   • Este soluția preferată pentru formele moderate și severe.
     
     
2. Sling-ul masculin
   
   
   
   • Ideal pentru forme ușoare sau moderate.
     
     
   • Rată de succes: 56–90% în studii pe termen lung.
     
     
   • Este mai puțin invaziv, dar nu recomandat pacienților iradiați.
     
     
     
3. Dispozitive cu balon ajustabil sau agenți de umplere uretrală
   
   
   
   • Soluții pentru cazuri selectate, cu eficiență limitată.
     
     

Complicații posibile?

Ca orice intervenție, și aceste tratamente pot avea complicații:

• Infecții (0,4–7%)
  
  
• Eroziuni uretrale (3,8–10%)
  
  
• Reintervenții în 50–79% din cazuri la 5 ani
  
  
• Atrofie uretrală (1,6–11%)
  
  

De aceea, selecția pacientului și experiența echipei medicale sunt esențiale pentru rezultate bune.

Intimitatea și sexualitatea: incontinența la excitație și climacturia

Un aspect adesea ignorat este apariția pierderii urinare în timpul excitației sau orgasmului (climacturie). Deși jenante, aceste manifestări pot fi abordate:

• Prin consiliere psihosexuală
  
  
• Prin exerciții pelviene specifice
  
  
• Uneori, prin ajustarea planului de tratament chirurgical
  
  

Ce se întâmplă dacă apar recidive?

Dacă tratamentul anterior eșuează:

• După sling: se poate indica un sfincter urinar artificial.
  
  
• După sfincter urinar artificial: se discută revizia dispozitivului sau reimplantare după explantare.
  
  

Concluzii – În loc de încheiere

Conform ghidurilor oficiale europene si americane 2024, incontinența urinară post-prostatectomie este o complicație frecventă, dar tratabilă.

Recuperarea spontană este probabilă în primul an, însă dacă simptomele persistă, opțiunile de tratament conservator sau chirurgical pot oferi o calitate a vieții semnificativ îmbunătățită.

Cheia succesului?

• Informare corectă,
• Implicarea activă a pacientului
• O echipă medicală specializată.

‍